Luni de film: Furia

de Radu Muntean, România, 2002, 1h 30 min.Dramă
Cu: Dragoş Bucur, Dorina Chiriac, Andi Vasluianu

Un film-adrenalină cu accente de umor negru, o ironie la adresa unei societăţi care se conduce după mari nimicuri şi ȋn care viaţa este doar o monedă de schimb.
„Radu Muntean şi co-scenariştii săi, Ileana Constantin şi Mircea Stăiculescu, sunt, la rândul lor, plini de energie şi lipsiţi de inhibiţii: acceptă să folosească şi piesele cele mai ruginite (regula care spune că prietenul cel mai bun al eroului trebuie să moară, regula care spune că eroul şi eroina trebuie să alerge la un moment dat în faţa unui camion, care încearcă să-i strivească), totul pentru ca viteza să nu scadă, motorul să nu se oprească.” Andrei Gorzo

Ȋntr-un oraş al manelelor, al drogurilor şi al curselor infernale de maşini, nu supravieţuieşti decât dacă ştii să plăteşti, uneori chiar cu viaţa altora. Doi prieteni, Luca (Dragoş Bucur) şi Felie (Andi Vasluianu) intră ȋn circuitul curselor ilegale de maşini, ȋmprumutând bani de la un tartor local, pe numele său Gabonu, cunoscut şi ca prieten/protector al cunoscutului manelist Adrian Copilu´ Minune. Problemele apar atunci când Luca ȋndrăzneşte să câştige o cursă pe care trebuia s-o piardă, provocându-i ceva pagube la bursa de pariuri mafiotului Gabonu.Cei doi primesc un termen de o zi şi-o noapte să-şi achite datoriile. Mona (Dorina Chiriac) este tânăra pe care Luca o antrenează ȋn această cursă nebună după bani.

„Din punctul meu de vedere, cea mai mare reuşită a filmului ţine de naturaleţea cu care elementele unui gen pe care alţii îl cultivă de multă vreme au fost altoite pe sol românesc: eroul e un şmecheraş de-al nostru, mafioţii, cu palatele şi chefurile şi prinţişorii lor moştenitori, sînt ai noştri şi să ne fie de bine, Adrian n-o mai fi Copil, dar e o Minune naţională (şi un personaj important în film, iar băiatul de cartier pe care Dragoş Bucur îl întîlneşte la un moment dat în goana sa e "câine până la moarte" – asta dacă nu cumva el ţine de fapt cu Steaua. Oricum, şi el e al nostru.” Andrei Gorzo