Sâmbătă, 4 filme la NCRR

11:30 - FETIŢA SI VULPEA / L’enfant et le renard, Franţa 2007, 92' (proiecţie în sală)



Într-o dimineaţă de toamnă, o fetiţă zăreşte o vulpe la cotitura unui drum. Fascinată şi uitând de frică, se apropie de animal. Pentru o clipă, barierele care o despart pe fetiţă de vulpe dispar...
Acesta e începutul celei mai uimitoare şi fabuloase dintre prietenii. Datorită vulpii, fetiţa va descoperi o natură secretă şi sălbatică, într-o aventură ce îi va schimba viaţa, viziunea sa şi a noastră...

Studiul comportamentului animalelor i-a adus lui Luc Jacquet o rigoare ştiinţifică şi o cultură naturalistă. Acestea sunt complementare dimensiunii creatoare necesare realizării filmelor ce povestesc despre natură. La 24 de ani, în cadrul unui studiu ornito-ecologic polar pentru CNRS, el a locuit 14 luni în Antarctica. Cucerit de acel pământ, el s-a întors de 5 ori şi a ajuns în 3 ani la 40 de grade latitudine sud.
În Antarctica, a fost operator de film la "Le congres des pingouins", de H.U. Schlumpf, care l-a încurajat să-şi urmeze dorinţa de a deveni cineast. Ei s-au împrietenit în timpul filmărilor şi după ce a fost asistent regizor, a trecut la regie. Filmele sale sunt o incursiune în universurile tigrilor, păsărilor şi şerpilor, făcând apoi trecerea la lumea orcilor sau a pinguinilor. Dacă lumea animală per ansamblu îl fascinează, Luc Jacquet are o admiraţie şi mai deosebită pentru pinguini. Admiraţie care îl motivează să povestească istoria lor în primul său lungmetraj: "La Marche de l'Empereur" .

(sursa: PORT.ro)

17:00 - ACASĂ / Home de Ursula Meier, Elveţia 2008, 95' (proiecţie în sală)



Filmul este imaginea inversată a unui roadmovie. E multă "mişcare", dar nu călătoreşte nimeni niciunde. Viaţa personajelor se desfăşoară nu pe şosea, ci pe marginea ei. Legăturile intime dintre personaje sunt accentuate de autostradă, aceasta devine ecranul pe care fiecare îşi proiectează nevrozele. O poveste contemporană despre familie, despre izolarea care se transformă în nebunie, dar şi o oglindă a acestei lumi - violentă, agresivă şi poluată.

În mijlocul unui ţinut liniştit şi pustiu se întinde o autostradă dezafectată. Pe marginea ei, la doar câţiva metri de parapet se află, izolată, o casă cu grădină. În această casă trăieşte o familie care încearcă să salveze aparenţele unei vieţi normale, atunci când lucrările se reiau şi autostrada este repusă în funcţiune.


Ursula Meier s-a născut în 1971 la Besançon, are naţionalitate franco-elveţiană, a studiat regia la Institut des Arts de Diffusion (IAD) în Belgia şi a fost, la câteva filme, asistenta lui Alain Tanner. A realizat mai multe scurtmetraje de ficţiune (Tous a table - 2001, Des heures sans sommeil -1999), documentare (Autour de Pinget - 2000, Pas les flics, pas les noirs, pas les blancs - 2001) şi o dramă pentru Arte (Des épaules solides - 2002). Acasă este debutul ei în lungmetraj de ficţiune.

Premii:
Premiul Quartz pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor debutant / Premiile Cinematografiei Elveţiene, 2009;
Marele Premiu pentru lungmetraj, Premiul criticii şi Premiul franco-german al tinerilor - Festivalul Internaţional al filmului francofon de la Tübingen-Stuttgart, 2008;
SILVER ASTOR pentru cea mai bună actriţă, Premiul pentru cea mai bună imagine - Festivalul Internaţional de la Mar de Plata, Argentina, 2008;
Premiul FIPRESCI (Fédération Internationale de la Presse cinématographique) la Festivalul Internaţional de film de la Reykjavik, 2008;
Bayard d'Or pentru cea mai bună imagine - Festivalul Internaţional de film francofon de la Namur, 2008.

(sursa: PORT.ro)


19:00 - RECVIEM / Requiem de Hans-Christian Schmid, Germania 2006, 93' (proiecţie în sală)



Anii 70, într-un orăşel din sudul Germaniei. Michaela, în vârstă de 21 de ani, a crescut într-o familie profund religioasă, cu un tată blând, dar fără autoritate şi cu o mamă distantă şi rece la suflet. În ciuda luptei de ani de zile împotriva epilepsiei, Michaela doreşte cu ardoare să plece să studieze la universitate. Acolo, senzaţia de libertate, dragostea tot mai mare pentru Stefan şi prietenia cu Hanna îi distrug sentimentul de siguranţă şi protecţie, avute în familie. Efectul nu întîrzie. Dar nu sub forma unei crize normale de epilepsie, ci a unui înfricoşător atac de figuri şi voci groteşti. De teamă să nu fie trimisă acasă, Michaela cere sfatul unui preot. Acesta îi întăreşte convingerea că este posedată. Deşi implorată de Ştefan şi Hanna să ceară ajutor psihiatric, barierele morale şi religioase care o leagă pe tânără de familie nu pot fi depăşite, iar cei doi o lasă pe mâna destinului...

(sursa: PORT.ro)

21:30 - ACASĂ / Home de Ursula Meier, Elveţia 2008, 95' (proiecţie în aer liber)



23:30 - DRAGOSTE DE-O VARĂ / My Summer of Love de Pawel Pawlikowski, Marea Britanie 2004, 86' (proiecţie în aer liber)



DRAGOSTE DE-O VARĂ este cea mai ameţitoare şi mai ciudată poveste de dragoste a acestui an. Pawel Pawlikowski, premiatul regizor al filmului Last Resort, revine cu o poveste despre obsesie şi decepţie şi despre lupta pentru dragoste şi credinţă într-o lume în care ambele par imposibile. DRAGOSTE DE-O VARĂ a câştigat cel mai important premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Edinburgh şi a cucerit publicul Festivalului Internaţional de Film de la Toronto.
Povestea pasionată, ciudată şi misterioasă beneficiază de impresionantele interpretări ale celor două actriţe principale, ambele debutante în lungmetraj.
Filmul prezintă cu intensitate efectele emoţionale şi fizice pe care două fete le resimt într-o vară (Natalie Press şi Emily Blunt). Mona (interpretată de Natalie Press), în spatele unui exterior ţepos, ascunde o inteligenţă neexploatată şi o aspiraţie pentru ceva care să depăşească monotonia vieţii cotidiene. Tamsin (Emily Blunt) este educată, răsfăţată şi cinică. Având în vedere că sunt complet diferite, la început fiecare este precaută în ceea ce priveşte deosebirile faţă de cealaltă, dar această răceală se transformă repede în fascinaţie, amuzament şi atracţie reciprocă.
Cel care adaugă un plus de dezechilibru este fratele mai mare al Monei, Phil (Paddy Considine), care a înlocuit trecutul de delicvent cu fervoarea religioasă - pe care încearcă să o impună şi surorii sale. Mona, totuşi, simte extazul în propriul său fel. "Nu trebuie să ne despărţim vreodată," Tamsin îi spune Monei. Dar poate avea Mona încredere în ea?

Sursa: PORT.ro